Participanții de la workshop-ul UNCOVER din Craiova sunt oameni de presă – fie că fac marketing, vânzări, fie că sunt jurnaliști, sunt cu toții realmente dedicați Gazetei de Sud, unul dintre ultimele bastioane jurnalistice anti-corupție din Sudul țării. Povestim despre rolul esențial pe care îl joacă o publicație independentă într-o regiune relativ slab reprezentată în media mainstream. Vorbim despre cum capitala este principalul centru jurnalistic și restul țării beneficiază de mult prea puțină acoperire. Vorbim despre inițiativele GDS în comunitate și ne bucurăm să descoperim o redacție cu adevărat implicată în viața comunității – spre exemplu aflăm că GDS-ul organizează de ani buni întâlniri ale comunității, în cadrul cărora membrii acesteia își spun problemele iar jurnaliștii GDS au grijă să comunice aceste nemulțumiri reprezentanților politici.

Pentru că toți participanții fac parte din presă, discuția se îndreaptă spre modul în care mediul digital poate contribui în mod semnificativ la comunicarea dintre jurnaliști și publicul acestora. Povestim mult despre jurnalismul cetățenesc și despre noi modalități de producție și de distribuție a pieselor de investigație. Împreună cu participanții, pentru studiul de caz ne oprim asupra unei situații din lumea jurnalismului. În 2009, la protestele împotriva summit-ul G20 din Londra, un vânzător de ziare trece prin rândurile protestatarilor în drum spre casă dar nu mai iese din mulțime. Moare subit și fără explicație. Autoritățile susțin că a fost strivit în mulțime. Jurnaliștii de la The Guardian nu sunt mulțumiți de această explicație și cer sprijinul protestatarilor pentru a rezolva cazul – oricine a filmat protestele este invitat să verifice dacă nu cumva a surprins ceva din ce i s-a întâmplat vânzătorului de ziare. După o vreme, unul dintre protestatari descoperă că filmase întreaga scenă cu telefonul. Vânzătorul de ziare fusese lovit de un polițist cu bastonul. A murit de un atac de cord în urma acestui atac. Un caz care fără îndoială nu ar fi fost rezolvat niciodată fără contribuția publicului the Guardian este soluționat prin ceea ce numim crowdsourcing the news.

În vreme ce, din punct de vedere jurnalistic, odată adevărul ieșit la iveală, cazul este considerat rezolvat, din punct de vedere dramaturgic, un astfel de caz ne dă ocazia de a explora modul în care în cadrul instituțiilor masive, mai ales în interiorul instituțiilor de securitate, individul poate ajunge să prioritizeaze valorile și interesele instituției deasupra unor valori morale de bază sau a interesului public. La fel, putem observa cum instituția însăși poate opta să-și încalce propriile valori într-un caz izolat pentru ceea ce percepe a fi un bine mai mare. În cazul de față, unul dintre participanți sesizează că “instituția și membrii săi pot considera că a face dreptate unui individ este mai puțin valoros decât a evita o discreditare majoră care ar putea scădea încrederea publicului în forțele de ordine, împiedicându-le din a-și face datoria în cazuri viitoare.”

Vorbim apoi despre cum o piesă de jurnalism narativ (mai ales piesele cu formă lungă) poate folosi unelte dramaturgice pentru a dezvolta povestea în cel puțin două sensuri: în primul rând pentru a oferi ambelor tabere ocazia de a-și expune poziția fără a lua partea vreuneia dintre ele; în al doilea rând, pentru a explora latura umană a poveștii pentru a-l captiva și informa în același timp pe cititor.

În acest sens, participanții aleg o scenă / situație dramaturgică pe care un posibil “scenariu” de spectacol/film pe această temă ar putea-o trata. Situația aleasă va conține o dualitate asumată, iar scopul ei va fi de a dezvălui ceva esențial despre oamenii implicați.

Alegem să “scriem” scena în care polițiștii implicați în atactul vânzătorului de ziare iau decizia de a ascunde adevărul. Scena se va termina cu această decizie, care este în mod cert una problematică, în care unul sau mai mulți dintre cei implicați vor experimenta o dilemă morală. O variantă este ca întregul colectiv să aleagă în mod conștient binele mai mare, caz în care din punct de vedere dramaturgic este interesantă poziția polițistului care a dat lovitura fatală. Își dorește să mărturisească și colegii lui îl conving să nu o facă? Sau nu își asumă vinovăția deloc, considerându-și acțiunile îndreptățite? În acest caz, profitabil din punct de vedere dramaturgic ar fi să urmărim felul în care persoana responsabilă își construiește justificarea. În paralel, trebuie explorată dilema morală a colegilor lui.

Participanții concluzionează că nu este profitabil ca toți cei implicați să fie imorali sau amorali. Dimpotrivă, ce contează pentru jurnaliștii GDS este să investigheze contextul care îi obligă pe cei implicați să acționeze împotriva propriilor lor valori morale. Pentru participanți, o astfel de scenă, precum și orice piesă de jurnalism narativ pornind de la această situație, trebuie mereu să caute nu să atribuie vinovăție fără echivoc, ci dimpotrivă, să caute justificările fiecărei persoane implicate, pentru a identifica problema sistemică care permite unui adevăr de asemenea magnitudine să fie ascuns.