La Sfântu Gheorghe avem parte de un altfel de atelier diferit. Liceenii din clasele a 10-a si a 11-a se gândesc să devină jurnaliști sau actori, deși deocamdată sunt mai degrabă curioși decât deciși cu privire la ambele opțiuni.

Începem prin a dezbate situații în care participanții se simt oprimați în cadrul sistemului de învățământ. Descoperim că există de câțiva ani o propunere din partea ligii elevilor de a organiza o “zi fără uniforme”, pe care administrația o refuză de fiecare dată. Descoperim apoi că uniformele au fost introduse recent la Colegiul “Mihai Viteazul”, pentru că foarte mulți elevi aveau o ținută considerată indecentă. În mod remarcabil, chiar participanții la workshop sunt de acord că unii dintre ceilalți elevi ai liceului nu au demonstrat întotdeauna cea mai bună judecată când vine vorba de ținute adecvate pentru un mediu educațional. Elevii identifică problema ca fiind una cu dublu tăiș – pe de o parte, nu se simt reprezentați de administrație, pe de altă parte, ei înșiși nu doresc să se asocieze cu situațiile pe care le-ar putea crea lipsa de discernământ a colegilor lor. Discutăm despre formularea optimă a unei soluții de compromis și despre cum s-ar putea ca liga elevilor să comunice la fel de eficient și cu administrația și cu restul colectivului de elevi.

Apoi, pentru studiul de caz, alegem împreună să discutăm despre unul din cazurile investigate de Laura în trecut – e vorba despre scandalul concursurilor școlare, care a dus la interzicerea acestora de către Ministerul Educației, ca mai apoi unii dintre organizatori să fie acuzați și penal de acte de corupți.

Pe scurt, o mână de oameni sugerează un curriculum care sub pretextul de a fi “alternativ” reușește să se echiveze oricărui control riguros din partea unor educatori competenți. Mai mult, pe baza unei nevoi reale de activități extra-curriculare de calitate, organizatorii de concursuri școlare profită atât de școli cât și de părinți dornici să le ofere copiilor lor un avantaj competitiv punând o taxă pe participare și oferind în paralel și materiale pregătitoare contra-cost. Educație de vânzare, nereglementată și ne-verificată calitativ, promovată uneori ca fiind aprobată de Academia Română, cu toate că Academia nu și-a oferit niciodată endorsmentul. Cu sprijin cumpărat din partea școlilor și a unor profesori, organizatorii concursurilor școlare câștigă sume exorbitante în schimbul unor activități care adesea lasă de dorit.

Pornind de la acest caz, liceeni își asumă rolul de jurnaliști și intervievează pe rând persoanele implicate în scandalul concursurilor școlare: organizatorul, profesorul care mediază relația cu părinții, directorul de școală care oferă spațiul școlii contra-cost pentru organizarea concursurilor, părintele copilului care nu își permite să participe la concursuri. Fără excepție, întrebările pe care le pun liceenii sunt extrem de pertinente, punând în chestiune atât rolul fiecărei persoane implicate cât și problemele unui sistem educațional care permite situații de această natură ne-oferindu-le beneficiarilor săi o alternativă de calitate.

Atelierul ne lasă o impresie mai mult decât plăcută. Simțim că dacă toți adolescenții din România ar demonstra la fel de mult spirit critic precum cei pe care i-am cunoscut la Sf. Gheorghe, viitorul ar fi cu siguranță mai aproape de ceea ce ne dorim și noi și de ceea ce ne ghidează inclusiv în organizarea acestor workshopuri.